i in Dfld-ffiCa fstorfeff a eu[tflv6rfi a tfmnbffl r@mflne G)e l. inceptrtul'ile trrlei tradi[ii scrise. ciularea unei identitl{i. Citeva incerclri reforruiste Impunerea treptatl a limbii romAne in viala publicS, in literatura scrisi qi in cele din unni in Bisericl este privitX de istoricii gi filologii romAni ca un proces de emancipare de sub dominanla culturii slavo-bizantine, inceput in ultimele decenii ale secolului al XV-lea prin practicarea sporzrdicl a scrisului in unele domenii ale viegii publice gi finalizat in primele decenii ale secolului al XV[I-lea prin gencralizarea itttrebuinl5rii romAnei in Bisericl. Cele mai vechi texte romaneqri cu caracter literar, manuscrise din secolul al XVI-lea (Codicele Vorone{eotx, PscrLtirett Scheiand etc.'), sint tr:aduceri ale textelor creqtine elelrerltare g i de aceea initiativa elaborlrii lor a fost explicatf, fie prin intuenga propagandistici a husitismului (N. klrga, S. Pugcariu), a luteranismului iau calvinismului (Ov. Dersusianu, I. B6lan, Al. Rosetti, N. Drlganu 9i, mai recent, $erban Papacostea), fie printr-o initriativ[ interni a clluglrilor romdni din mIn[stirea Peri din MararnureS, in conditiile luptei lor de emancipare de sub autoritatea episopiei ucrainene de la Muncaci (P.P.Panaitescu, Gh. Ivlnescu). ci ef6rturile principilor maghiari ai Transilvaniei, devenili calvini, de a Sigur qi atestat documentar este flptul converti pe rotnAni la aceastf, confesiune au avut oarecare succes printre rornAnii diu zonele Hunedoarei, Banatului qi norodului romAnesc din ceata intunericului intru lurnina adevirului"- Lipsitl de unitate ronlAna scrisir a cuiroscut in epoca veche "dialecte literare" (Gh. Ivlnescu) sau "varietili literare regionale" (1. Ghelie), sare se prezentau ca repertorii de norlnc cu caracter tradilional-regional, nonrestrictive gi necodificate de vreo institu[ie sau instanlS academicl constituit[ qi recunoscutd ca atare. Aceste traditii literare locale ref'lectau in linii mari normele lingvistice dialectale cloua jumltate a secolului al XV[I-Iea, cind vechea norml literar[ munteneascl incepe si ['ie intrebuinlatd in tipiriturile bisciicesti c.lin Moldova qi Transilvania, irnpuninilu-se astl'cl ctt notnrl literarl Cit priveqte "baza dialectal[" a G. Ivlnescu considerf, cd traducerile religioase maranure$ene latine a limbii ronrineqti moclerne, cu ample Ei decisive conseoinle asupra configur[rii inse$i a profilului lin-rbii romAne literare tno'derne. Convins de "noblelea" originilor etnice ale poporului slu 5i de unitatea nafionali Oincolo de granilele politice existente, eruditul voievod purcede el insuqi la o refbrml a scrisului in lirttba nafionali, care s[ scoate expresia literarl din canoanele exclusive ale ssrisului prea regionale Bdlgrad (1648), unde se constatf, romAnei- literare mcu't o - mo tdo -v kr in favoarea unui principiu initrinsec al infelegerii de cltre tclli romAnii a textelor tipirite, reprezentative a renun(a la particttltrritllile graiuri pbpulare dup[ Ivlnescu ; muntean-sud-ardelenesc, noid moldovenesc, blnitean-hunedoreau gi nord-ardelenesc, dupl I. Ghetie). ct ro ideea continuit[trii romAnilor ca urtua"si directi Si unici ai rornanit5lii traiane in sunt explica[iile tbrmulate de mitropolitul Ardealului Simion Stefan in Predoslovia daco-romAneqti (crigean-maramure$ean, bIn51ean, muntean, moldovenesc qi, mai Putrin individualizat, ardelenesc propriu-zis it Hronir:ttL vct:hinii hilo r), ideea puri tirqii romAne, cu corolalul ei, inenteazl (in special unicir, la nivelul toxtelor tipirrite (potrivit stucliiilor lui N.A.Ursrr si I. Ghetie). Pentru tendintra cotltrari, a ncvoii de ale regiunii unde fuseseri produse textele qi au corespuns celor mai importante Costin, educali de iezuitri in Polonia, principele Dimitrie Cantemir argu- cdtrri cetitori la Noul Testonrcnt de ler clit'eientrele clialectate dintre rornAnii dirr diferite "giri" qi se af-irm5 necesitatea de a se fbrja o limbd scrisl comun[ 9i accesibild tuturor rotnAnilor. In aceeagi Predoslovie identificlm cea mai veche formulare romdneascl a principiului neologizlrii, adici, in cazul dat, al preluirii de unit[1i lexicale din limba greaci, Pentru a desemna realitili gi obiecte exotlce, dupI rnodelul urmat de traducdtorii in latind qi in slavon5. Destul de clar conturatf, qi limPede ex- primatl a fost in rnod constant ideea identit[1ii limbii vorbite de rolnAnii de pretutindeni, cu corolarul ci, congtiintra cit "bcncficiarii" actului dc traducere/nrultipli- Dacia, idee care va deveni ulterior pivotul ceutral al con$tiintei identitare bisericesc qi sI-i confere capacitili expresive comparabile cu cele ale timUitor de culiurd clasic5 (latiua si greaca). El a ftlst singurul care il avut 6onceplie teoreticl mai de taliati in chestiunile lirnbii, expus[ in ultimele doul capitole dh Descriptio Moklttviue , unde inlilnim arnpld ref'eriri la originea latinl a limbii romAne $i continui(atea romAnilor in Dacia Traiani, gi la imprumuturile lcxicale din lirnbile de coritact (greacl, turcl, maghiarl, tirtari, polonl) Cautcntir constatl cxistenla dil'erenlicrilor diastratice in uzul lingvistic qi, in corcla(ie cu aceasta, al'irrnlrca cxpt'csl a existentei unei limbi aulicc, a "celci nrai curate" variet[(i a limbii motdovenilor, care a luat lla$tere in iurul Iasilor. intrucit, in contact per- care au produs o mic[ literatur[ in limba romAn[, unele texte fiind redactate cu litere latine qi ortografie maghiar[. Cert este de asemenea faptul c[ diaconul Coresi a tipirit, intre aprox. 15591581, la Biatov gi in alte orage din Transilvania, deoPotrivl clrli de orientare luteranl sau calvinl, dar 9i carti our-ortodoxe. Daci ini(ial argumentele scripruristice din repertoriul pr-otestant apireau doar in tiplrituri comandate sau finantate de acegtia in Ardeal, ele sint asumate ulterior gi clrturarii ortodocqi, inclusiv de inaltri ierarhi ortodocAi precum nitropolitrii Moldovei, Varlaam qi Dosottei, care, combltind pe tf,rim dogmatic calvinismul qi luteranismul, iSi asuml totuqi progranlatic traducerea 9i tipIrirea ie*t6lor biserice$ti. Introducerea limbii romAne in Biserica Ortodox[, proces incheiat in jurul anului 1715, ca urmare mai ales a bogatei activit[li de traducdtor qi ripogral a mitropolitului. Antim Ivireanul, are carac(erlstlclle unet veritabile refortne, cu consecinfe irnportante asupra evolutiei qi configuririi insegi a lir-nbii de cultur5. fi Sporadic qi nesistematic, in texte pot idi:ntitlcate preocuplri irnplicite de cultivare a limbii scrise, ca de exemplu la Coresi, care in epilogul la Psaltirea slavo-romAnd din l5'77, se adreseazi gr[rn5ticilor, profesioni;ti ai scrisului, pentru care textul pus la dispozilie poate iervi ca material de studiu gi exerciliu' Cel mai vechi text romAnesc tiplrit in care gisim unele rudimente de cultivare deliberati a limbii este Bucoavnc tiplrit[ in 1699 la Bllgrad (Alba Iulia). Asemenea abecedare (bucoavne sau bucvare) vor mai fi tip[rite ulterior, mai importante fiind cele apdrute t, 9_lgi (ti44), Iasi (1755), Yiena (177t, 1777). si ta Staj (1777). Autorul P!!19i sranratici ronrine$ti complete (I757)' bimitrie Eustatievici Braqoveanul' investeste studiul sistematic al gramaticii cu o funcgie social-politicf, de "scoatere a dornneqti, locuitorii din jurul capitalei "s-au Cultivat" rnai tnult pe ei insi'si si de scrieri in lirnba lor. Justificarea "patriotic[" a lirnba pe care o vorbesc. Mai mult, Cantemir retnarci 9i o dil'erengl diastratici, intre rostirea femeilor qi cea a blrbalilor pe baza opoziliei cortct ($i actului cultural scris in limba popularl este combinatl cel mai adesea cu o justificare de tip utilitarist: este invocatl dezirabil) versus incorect (qi indezirabil), aqa incit blrbatii care nu se puteau dezbita de rostirea cu ke, ki etc' in loc decadenqa instrucfiei hr limba slavond Si absentra cunoscitorilor de limbi clasice, factori care reclarni extinderea practicirii culturii scrise in limba vernacularl ("pe intreles"). Deciderea treptatl a lirnbii slavone ca lirnb[ a erudililor 9i limb[ sacrd gi neglijarea ei de cltre romAni este deplinsi intre algii de Udriqte Nf,sturel qi Antim Ivireanul. In Paralel, i;*"u.ln "' 4,!,. lt 1tl/"i 1f,1' Y$tao$ este invocati frecvent "strimtarea limbii romAneqti" (Biblia de la Bucure{/l) $i au impus o bazi graiul aristocra[iei "brudia uoastri limbi" (D. Cantemir). marauluregene care era unul de tiP C[rturari precum Dosotiei, Cantetnir, nordic, caracLerizat in special prin Antim Ivireanul sau, it-t secolul al fenomene fonetice Precum absenga XVIII-lea, Chesarie de Rimnic s-au oalatalizirii labialelor qi labiodentalelor afirmat, pe cont personal, ca^ veritabili (b, p,.f. v). Specialiqtii din "Scoala reformatori ai lirnbii scrise. In cele ll filolbcicl bucuregteani" (1. Coteanu. Al' volurne tipdrite intre 1673-1683 la care Roseiti. B Cazacu, L. Onu) suslin. se adaugl alte citeva lucrf,ri in dimpotrivd, ci graiul muntenesc a manuscris, mitropolitul Dosoftei a initiat consiituit baza limbri literare incd din gi incercat s[ impund o variantl inovati a secolul al XVI-lea, incePAnd cu moldovenesc la toate dialectului tiplriturile lui Coresi. A fost dovedit palierele : literar ortogral'ie \ii pronuntal'e' ci Ghetrie, Ion citre de al$i intre ins5, lexic. Ielit din sintaxd morlblogie, Ei nici tiplriturile lui Coresi, nic\ Biblia derecunoscut de poliglot unui jucat laboratorul rolul (1688) au nu la Bu'cureSti Dosottei este lui scrisul contemporani, unificator care le-a fost atribuit. Oricum, de origini neologici de termeni intesat men[inut s-au regionale tradiliile literare incl doul secole, aga incit "numai in diverse (greac5, slavoni, latini)' O cotiturl radicalI in dinamica secolul al XVIII-1ea se produce in Ardeal qi in Moldova o partiali muntenizare ideologiei literare romAneqti in epoca veche- marcheazi descoPerirea 9i foneticl a limbii literare" (G. Ivlnescu). afirmarea, cu subliniatI mindrie Realizat[ in cadrul culturii ecleziastice, care a fost unitarf, pentru majoritatea patriotic[, a originii ronlal]e a poporului romAnilor din Moldova, Jara iomAn si a strinsei inrudiri a limbii sale Romineasc[ $i Transilvania "unificarea cu limba latin[. Precedat de marii vechii romAne literare" s-a petrecut in a boieri-cronicari Gr. Ureche 9i Miron ,4""n /r,wt, f de pe, pi etc. erau disprepiqi 9i gratificali in ileriilere cu apelativul flcior de bubti. Cantetnir ia in discugie qi eviclenta identitate intre limba moldovenilor Ei cea a ardelenilor gi muntenilor, apreciind rostind .iur in locul moldovenscului giur gi Dumnezeu in loc de Dunmedzeu ca moldovenii, muntenii ar rudior" decit avea o "pronunciatio -Exprimindu-9i insi c5, un lel ceilalti. de patriotism moldovenesc local, Cantemir iusgine in continuare ci lintba moldovenilor este mai curat5 ("purior") si ci, impreunl cu ortogratia, este imitatl gi de munteni, chiar dacl aceqtia llu vor i5 recunoascl deschis. Cantenrir s-a intiiul "slavonofob" rotlrAn, vldindu-se qi in aceast[ privinlS un manif'estat ca precursor gi un inspirator al ilumini$tilor ardeleni. Calificarea slavonisrt.ntlui cultr,rral la romAni drept o perioadi de barbarie revine cltre stirqitut capitolului, in parauraful in care Cantemir il lludI pe cl<lmnit-orul Vasile Lupu ci a inccput si scoatl pulin cite pufin Moldova din intuneriiul in care o scufundase birrbaria slavonisntului. + Acest articol reprezintl fbrlua prcscutat[ a canitolului Spruclrplittutrg' Sltracltlettkutrg trtttl itrstitutionuIisierte 51trachpJ'leg,e : RtttttttittIt, redzrctat pentru Iucrarea Gerhard Ernst/ Martin-Dietrich Glessgen/ Christian Schrnitt/ Wollgang Schweickard (edit -), Romruisc he Spralh[eschichte. Eitt itttartrutitttrttles lintrdbti:tt zur Cesrhic'lrte tlcr rtttttttttist lrt'tr Sprtrclrctt trtttl iltrer Eflbrschtrrtg. sub tipll la editura "Waltcr dc CruYter". t Eugen MUNTEANU {i4\A,tu*&f,*,:*-"a s#5 t-- 4. Crearea unui cadru institufional prin interneierea Academiei RomAne. Confnrntarea dintre purismul latinizant pi "curentul uafional-popular". Critica lui Titu Maioresctt. in a doua jumltate a secolului al XIX-lea, dezbaterile publice cu privire la configuralia pe care ar trebui sd o dobindeasc5 limba na(ionale de culturl vor conduce la crearea unui cadru institulional adecvat, Societatea Academici Romind (1866), transformati in 1879 in Academia Romdn[" Dorninatl de filologi qi scriitori, institulia academicd gi-a propus prin chiar acnrl de intemeiere rcalizarea de urgenli a trei obiective prioritare, cu inten(ii implicit normative : determinarea unei ortografii rorndnegti unitare pe baza grafiei latine, elaborarea unei gramatici a limbii rorndne 5i intocrnirea unul mare dic{ionar al limbii romene. In realizar.ea tuturor acestor ffel obiective, lucrlrile au fost dominate in prirnul deceniu de conceplia latinizant-etimologizanti, intrucit latiniqtii ardeleni gi adeplii lor dorninau numeric in gremiul academic. Printr-un fel de sintez[ a numeroaselor prouneri ortografice anterioare, Acadenria a reugit sd impun[ in Ecoli, in cele doul universidli recent infiinlate ia Iaqi Si Bucureqti, in administralia publicS, precum $i intr-o parte din presi, un sistetn brtografic purist-etimologic maximal, care prevddea m6nlinerea aproape identictr a formei iatine5ti originare cuvintelor de origine latind' gi extindeiea, prin analogie, a acestui procedeu, si la alte cuvinte. Acest sistent brtografic acadcmic adlugindu-se la cele in total nu mai pu[in de 43 de sisteme inregistrate in intervalul de un secol dintre 1780-18s1 (Macrea 1969 292) va fi oficializat de ministerul instrucliunii publice in anul 1871. in ciuda suportului politic, iniliativa acadernicl a intimpinat insd opozilia acerbd a majoritelii publicaliilor literare, scriitorii repro;ind sistemului- academ-ic continind articole cu continut enciclopedic, corespunzdtoare cuvintelor roqrineEti !ncepqn! cu litera a (pin5 la bdrlsotl. Intre 1898-1906' lucr5rile Ia'diclionarul Academiei au fost conduse de profesorul iegean A' Philippide. Lingvist autentic qi posesor al unei conceplii lexicografice ralionale, acesta a reu5it doar stringerea unui irnens material docuntentar gi redactarea articolelor corespunzitoare literelor A-C, inainte ca Acadentia sI nurneascl un nou responsabil in persoana lui S. Pugcariu, care, irr fruntea unui colectiv de cercetf,tori, a reugil oiu in 1949 sI publice o serie de volume iliterele A-L),'inegale ca realizare Ei comoletirudine. bit privegte grarnatica, impunerea unui orinicipu leoretic acceptat de citre colnunltate a intimpinat greuthli nrajore, prestigiul ardelenilor iucind si aici un rol prioritar in orima fazi.- prin Gratnotica limbii romAne, publicatd de iirnotei Cipariu in doul volume, irr 1869 si 1877. Eruditd 9i Plin5 de cornentarii gi digresiuni istorice, dar gi de interpretlri juste, gramatica savantului blijean nu a reuqit ins[ sd impuni o ntetodi 9i o direcgie, in problemele culturii. Criticind. de in "uzul general" al cit mai ntultor i'oindni, sint legitimate de concepIia organicistd asupra limbii, care lasl o rnarj[ foarte lirnitatl de interventie 0in partea savantilor sau a scriitorilor' In ttulnele populare pc aceleasi pozi(ii ralionalist-istorice, scrieri ilnportante ale $colii latiniste, precurn ,ls/orla (1812) tui P. Maior, Lexicottul de la Brrla (1825) sau erudita lucrare Tentamen critiaun (Viena, 1840) a lui August Treboniu Laurian, Maiorescu ajunge sI vorbeasc[ despre o principiilor ra(ional-organiciste despre IiinbI. iru dohr etimologislnul ardelean este respilts. heliadesc sau analogisntul unui Aron Pumnul. "falsificare a istoriei", o "falsificare a etimologiei" gi, respectiv, "o falsificare a filologiei" prin asemenea lucr[ri, la fel cur1l ci, deopotriv5, 5i italienismul Aiceptirtd ca de la sine inleleasl in locul celei chirilice, criticul iegean intervine in controversa public[ etiutologism versus introducerea grafiei latine latinis--mul dorninant din Academia RominI ii apare tindrului critic drept o cauzd a falsitlcdrii ideii de academie. Conqtient de impactul uriag il vor avea aprecicrile sale aspre, Maiorescu afirmi in repetate rinduri ideea ctr "zidirea nationalit[tii romitre nu se poate a$eza fonetism peniru a afirma prioritatea pe care pe un fundarnent neadevdrul". lnacceptabilI in mijlocul cdruia ii apare lui impunerea pe cale adrninistrative. foneticI sau etimologicl sau foneticoetinrologici, trebuie -sd fie sinrplu logicd" (Maioreicu II: L2). in urtna unei arnple qi minu!ioase analize in cadrul cireia sint zace Maiorescu in gcoalI examinate sistetnatic ai monografic sunetele tirnbii romine in cornparalie cu cele ale lintbii 5i in'adminiirralia publici, a unor opliuni latine Maiorescu opteazd pentru o pozitrie obiectivl in problerna ortograficf,, adoptind un fonetisrn moderat, cu elemente etimologice 5i morfologice, pe care il definegte drept un "principiu intciectual al scrierii''. Propurrerile oitograTice expuse gi argulnentate pe larg de Maiorescu sini in tinii mari cele generalizate in cele din urml in secolul al XX-lea' Este vorba despre redarea uttivocl, pebaza echivaldrii un sunet:o literl a rnajoritliij fonentelor lirtrbii romAtre. Pentru notarea sunetelor specifice strucrura vorbirii populare, a$a culn se rnanifesta aceasta in literatura generaliei pa$optiste consti(uindu-se in bazi peritru gramaticile descriptivnormative, care se vor elabora de cdtre persoarle private, din afara limbii rornAne, inexistente in latin[ 9i in Academiei. Intre cele care vor limbile romanice, acele sunete redate in scrierea chirilic[ prin a, t (Z) . qi t sint contribui substanlial la configurarea unei gramatici a limbii romdne propuse setnnele compuse prln sentne iliairitice d, i sau,?, r Ei t. Propunerile lui Maiorescu au clpitat audienqd largi in ciuda literare modenre, sint de men(ionat Gramatica rom1nd,2 vol., Iaqi, 1895 (ed. a Il-a, 1895, ed. a III-a, 1945) a Iui H. Tiktilr si opozitiei acerbe a etimotogiqtilor, victoria Gratnalica pbzitriei rnaioresciene elementard a linftii romAne, lagi, 1897 de A. Philippide. lnspirate de cltre principiile teoretice ale-$colii N 9 oq I1r.a{.'::r, . : 11:. r' : I l'-l:1: une-i abordlri rationale: "O metodS. inainte de a fi , ,,'l fi ind consfi rrlitd ulterio.r, cele douf, rapoarte prezeDtate .Ot .t1u irrin'Acadernia llorrtArrd'in 1880 si' respectiv' 1904. irr raportul acadcrttic din 1880, Maiorescu consdati victoria pozitiilor aplrate de el, caracttrIul EIcol $l lllaucuval ullur il[ruuurrr!4r populare cit nrai laryi. r $i in privinla lcxicografici latinisnrul etirnologizilnt al Acarlcnrici il ilvut prirrrul cuvint de spus. Intre auii 187-]-1877, au lirst publicate trei volume ale unui Diclionar ol Limbii rotndnc, elaborat de cltre A. [.aurian (1810-ltt8l) 5i T. I. C'. Massittt (ltl2.5- 1877), cu colatrorarca sporadicii a itltot' filologi, intre carc sint dc ntenliorrat 'l-. Oipariu (1805-ltt87) si Gheorghe Bariliu (1821-1893). Aprcciat ca reprezentind "punctul culrlinartt 5i final al "exageririlor latiniste" (Macrea dic(ionarul Massim-Laurian are 1969 :294), un caracter pronun(at norlnativ pritl chiar rnodul siu de prezentare, atitudinea obiectivd fiind sacrificati in favoarea irnpunerii unei direclii latinizante in uzul vocabularului. Primele doud volurne includ lexicul rotndttesc de origine latin[, in care unit[1ile lexicale sint prezentate iptr-o hain[ ortografici extretn de iatinizantl. In lista cuvintelor existente, autorii diclionarului includ o serie de creatii lexicale proprii, preluate direct din latini, itl speranta ci vor intra in uzul general 5i vor elirnina cuvintele "alogene"'. otil.are in loc de a iubi, ogru in loc de ^ogor, oudacio in loc de indrdznealii etc. In al treilea volurn (intitulat GLossoriu care coprinde vorbele din litnba roil{m{t strdin.e prin originea sau fornto lont, t:uttttt si celle de origina indouiosa) sint cuprinse cuvintele de alte origini decit cele latinegti (intre ele chiar cuvirlte de origine IatinI rial uerecunosciltc! ca atare de cf,tre autorii dicqionarului ! ), cu iudicalia expresi de fi evitate in vorbire qi. treptat, plriisitt Irparte iie a cxercita dorila irrflueriil lcgi slat v-noliiliit ivi. tl ic1 ir:rrarLrl Mas in:[.,a1rian nu * ibst acccptai de utiiizatorii siti poti:iltial r. ileveuind tinra atactt Ii !or corlvcrtcnie riin partc:r scriittrilor 5i a a ! i filologikrr'. Clrilr 'in itrio'iorui AcaCertrier. un -"c l'iii<.rl curtoscu[ ixec ul !t A]tittrtdiu Odob*sc u a atii.at ciiclit,rrarrrl in cltial inii'nliilr: si:.lc li:g;sia;i:';. rr:spirtglrrcl plirlcipiul latirti-',t itnpus plin vcinla li:xicografilot'" ill ij.tv;raLca prirrr:ipiuiui rltrntirtof ii 1i gcnelelizirii iexicului popuiar cLrrent. Dc-verritli intre iimp o pt'cl,;1i:lrtil r!c stat. sarcitta pusir su'o protcctia iegt:lui Liarol I. blaborirrii diclionarului acadentic a fost !ncrcLli!ttltzi in l'38'1 lui il. P. Hasderl" sal'artt erudir qi u-ojiviticttt (lingvist" folc'loirst. istorir: etc.), 0al0 iriiliirzlt urt ptoietl-tr;antut ciin carc feugc$tc ::ri pubiice, s,.rb titlul [t\']rulogiL't!irI rt(t[]nntt! llonanioe (4 opcir"I vol. 188'7-i89lt), unici. niottuttt,:ittali in i'elul o ei, [i,!.,J-i,i ;,;i;;i.i'ii;.i;ati'v preruat fi clirr litcratura cultit qi cca poptrlarlt, aurllclc lucriri ii;i tlctluc prcscripliill.' rtotrrutlivc rlitt lltczcttlittea ltrpleltlt' puse la dispozilic dc obscrvarca i)h{,1 t,{.ilrfr rlt Il{itr}t' }l.ll4itittttte$t ( tg I htr0( 0t'ro o oc/rlno i),f,tudrrr ,rt . I r'r I obiectivl a dinanricii lirnbii intr('l)uin(:rlr' dr' rtta.joritatcr aritind cI "pe oind ortografia de pInI acunt lrioililf '1 itttctttitttti pc tttt fonalisrtt letnpcrol priu ttt'ct'.rittt1i r'tittrologicc" (Maiorescu. ll : I2lt. irr privirrla ttcoltrgistttclor, Mliort'scu Jl'{l't respinge procedeul, recotnandat qi iniliat de sr:r'iilorikrr qi a volhilorilot. rr dc:zbattt-eu pLrbl icli ctirttologisrn latirrizitltt vt. t stls oricntarc sprc lirrrba pttpttlrtt rr vorbitl, itt ultirttclc dcccrrii irlt' l ui-rlrc rrr rr (llt40-lttl7), critic liter:tr 5i dc l-ilosol-ic llt [ ]rrivcrsitrrtelr rlirl Il;i, Maiorescu prolesor intelectual cle firrrrralic occitlcrrtitlli s ;t itlirtllat ca un pronrotor hotl'lrit qi cttrtstcvcttl itl ttttci critici socialc 5i culturllt'r:rtl ielrlt;i constructivc. (lhcstiurrilc privitortrt' lir lirnba Iiterarl ocupf, cltiar ult loc ccttltrtl itt cirttpul preocupirilor criticc alt tttctttorului i'Jurrintii". Cu toatc cli itl ttl)t'litlo ritlduri Maiorescu se dcclari pllrtizatltll tllici cvolulii organice a culturii rotttittc 5i. inrplicit. a Iirnbii literare. cvolLrlic c:tlt' rttt trcbuic ;tr( tl0[.r llrrr H r i.\ i E (lf t {t,l,t controvcrslte de naturi ortograficl dc descutrtare din vocabularul irttclectual ronrAnesc, dc rnulte ori cuvinte Iatineqti, franceze sau italiene$ti (adesea cu o adaptare sau fonetic[ $i morfologicl nrinirnl) lingvisticir. ln studiul Direclio noud in uilfirtr roitrrrcostti, el observi cu sarcasm ci intre erau introduse in scris chiar gi atunci cind lbndul principal lexical delinea cuvinte vechi, general nrembrii consiliului ntinisterial care s-au acceptate gi cunoscute de toli ronrlnii' indeplrtarea tuturor cuvintelor de origine pronuntat $i au votat actul citat lnai sus, nu se afla nici un filolog specialist in problenre dc linrbi. Mernbru ntarcant al Partidului Conservator la putere in anul 1871, (.RotnAnul, Telegrtrfttl, Trotttpeto, Urtirrnea slavl din uzul literar este, dupd Maiorescu, nu ci gi o actiune cu efecte prirnejdioase pentru cultura nationali, illtrucit i'irrstrlineazl poporul de trtiqcarea Iiterari, dcabia inceputi a clasclor Inai culte". 'lbtuEi, itt cosrnopolitisrn, tridarea interesului na(ionill, vocabularului cult rornAnesc, Maiorescu Maiorescu se vede supus unei calllpanii de denigrare in gazetele opoziliei liberale libernld etc.), fiind acuzat de elitisnr, desconsiderarea naliunii etc. dctertninarea unui r:trtstns trarccare in problemelc norntci litcr.rtre . I)cclarrSind reac{ii viguroase in tabitra lulvcrsltttkrl siri, poziliiie lui X,{aiorescu s-zru tlovctlil. irt peispcctiva istoriei, ciqtigltoarc, liirrtl lcgitinrate de dircclia spre caro s-a il|tltcptllt uzul literar ronrinesc in secolLrl al XX lce. Itt:spingind exage r;irilr:: patriotartlr-r ril)t c ("ll'(' clcgetterase discursul patriotic litlitlisl li rcl paqoptist 5i culturii ronrAne ntoderne (gcoali, presi, Irlologie etc.), criticul de la lagi afirmii ci a importanp majorir a (lcz[)it(r'rilor pLrblice in chenlilcl la piistrarelr ttrtttr sirttl ;rl proporiiilor. clr I i ir ul ir r rpl ic it lcgit inl::t Recunosciud nreritele tnari ale "confralilor de peste Carpali" in inceputurile sosit vremea ultei etape de discernere intre entuziastr qi bune intenlii pe de o parte, qi pedantisnr, deprinderi greqite 5i greoaie, stil incilcit 5i neaclccvat. pe de alt[ parte, toate acestea fiind prezentate ca trislturi negative alc dirccqici etilnologiste ardclene. c:1re trebuicsc cornbltute cu oricc preq. In nrod dircct cstc vizai ciparisniul, sistcrt: ortogralic eti!l)ologic tnaxiirtal. I'utldatncnIat ;tt: l llrtinil:ilii cl buzii ;t ot icilri discuqi! tcoretiec priVitar-e llt lirrrlrlr lilelitr't-t. cu conr.liliit,l* a Ii tl)ttlitti{ rie "ctlri";i cour,irrqcrra ct,i rtontta literaril lttl sc poiltc: cor)slitui dccii pe baz,a cottstruc(iilol' ar-ti[ir'ilrl," I'1.' lil,'lOe.ii.,l. Lalt lio' Il,ll!Lr!lC ronraniti(ii csler privitit clc Illtirrtcsl:tl ca sut'si r1* le*itiniitatc: perilril or ic. itti\i;rtivii ,lc rctbnnarc a sor:icti"rlii rr.ltttiittc;;li 5i irllplicit a resl)rctir,rlr)r' lbrtnr. Llri i0ciriiii accsi plirrr.:ipirr r'sl{r atitci:it dc Maicrcscu in r:srit-qa iui, irr rlrrrrcl,-, unei tb,rrdiiri r,llioltalc. irr e '-i:iiii.'nliii sof isricc". Itlct lirillt l;i i,'ivoi ;il cori:rtiiiltti t'ott:iinetrti tttotlcttlc. t o:ts1iiittll linrl:li clc cultur'5. r)!lilietri. la tllcr'l)tllt,l .l, lirltrii r;llt' r't iti'-t'. clc dificr.iltiiliic itttitltpittatt: (lt: () xcl;utlt dL' irirarrlarc criticli a rl:ccsitiililrrl tltotltt:lttttiul ;i de schrinhlrc a irrcrrtlrliLiilliot. tJoittjttatttt, L iurpicgrultr rlr:: iittiriistttLrl rr;iiiiarti ill irrairrtal iioi. Maior i:st-ru postti ['lrzii un prir rcipiu iii Ii!iliniitrilii urtti rrriruxit;rir xctil'e :i; cfilici-' turceSti, greccr;ti). Justilicate dc tttulte ori de golurile lll,l stinjenitX prin intcrvctrliilc lilologilor, practica activit[(ii salc ctiticc ilteslit tocnlai ide nlarii ardelcni ilulnini5ti, de a exclude tlin uz cuvintclc ttort-latiltc (slave, sccolului al XX-lc,a, ciltig tlc eirrrzli 'l'iltt a avut in ultirrri irrsttrrrli tlllittt:l olicttl:trc. I\4ii!oi csi:u acrr:cptii a Acaderniei Romine era intemeiatl pe un etirnologisrn terrperat prin concesii fonetice, ortografia propusri fn proiecnil de fold este {uyr1c rrr:ri','t:i:}ti sltl clir.rti,'!o;-lica'. fiirrd singqril ii irr it:iiiur;'r si liprrciezo .iusitic:t ruunri'lc hurtulLri sirtrl si ai "irtstinctuiui", rlal irrlrr:truirr(in,-i {.r\)ncijDtt.l .lcstul de vagi prelui:t "inr piiltliS i r cir r:uilr:tlit i i ", " r'ari a{i i eu filli ic'': ', ''sLtilct'.tl !irrrbei plpollrlui"" "clcltcnttii irttrirlciual :ii *stettc" ';:ic. ", l\4 a isrlr:sr tr c p i :rr.,-r " lili'ttta i istttelr: gr-':l lc crcir(iilr" i:;rtvittiic tile f ilologilor. lbatc rccolrrlulrliii ilc sitif. cltl.":,iit:rg sp!'c ir-rr-rttcL: ale cuvirtrt'iot - r s doar o utopie, conscns cu irrsigi evolutia ulterioari a adrnite utilitatea gi legitirlitatea cu caracter tehnic li irnprunruturilor intclectual. Sint de asemetlea ridiculizate de Maiorescu forma(iuni frazeologice calchiatc dupi lintba ftancezi, existente din aburxlenli irr vorbirea gi in scrierile unor persoane publice (rnini5tri, deputali). O alui dircclie in -arc spiritLrl critic maiorescian s-a lttanitestat cLi virulentrf, polenricl este cel al stilului. Subintitulat "studiu dc patologie litararit", articolul ilaiir; rie utvinte diit 1873 replezinth o ti iarrr,i;i., i,JCtar. dirr Jre rcpcctrr;t uttci o,-lqi).uri stilrsticc clasice ;i cchilibratc. a drlivr.ilc,r cxiri;sivr:'in tinira pres:"t Iitelarii a rl-ror:ii. sriiLlltirtru ditr tiilu tr"iintlirlil ia stilul lr,,;11,-:tstrr,!i Urlul r'r.,:rlr ;l)ih),.rr;i. t :ttit l* i'iz;tl prin acuntuiaiea excssil'i tle ttr:oiogisttlc. iruiirir ag1t,.nrr::irrilot' pleontst;cc ilc tcrtiltcni iziritor clititt'e calilatca totril noil*stii a unor ptoi'iueiii liier-art si r,:inlJnrilrici. contr.r-ctul L:u lonul *ttci;rttlastic al cotttcntari!lol' rnarginca in 1or. cr.rncluzie , pute'tn rrf ptr iritlr c:i rcqiurrca rniiiiarrti a liri Maiori::scu irt r-lrr:siiunilr 1i:rrbii litlrarc :;r alc poiiricii Iingvistice a cottliibuit :iiri:starttiui i:. orir::t{are4 spiritLritri puhlic spt't-cviiari.:;r rliqlosiei. sitLrafie ealr: s-it crllltul'a1 in .i,,.r':l r.i ral,.ii IiriiLri! llcu u|LC(')il. {iugcn MUN'{'}IANU gffiry ad te") i:r-,-.,i=:ffi Revista r$ruafrmd IDflnamflGa fstorfeffi a eultflv6rflfl flnstfltu$flonail f,tzmrte a [flmbffl r@mAne (tV)* 5. Noile prioritlfi ale politicii lingvistice determinate de crearea Rominiei Mari DupI integrarea Transilvaniei in statul rom6n, evenirnent istoric interpretat ca act istoric legitim de realizare a unitdtrii nalionale, romina a devenit limba oficiali intr-un stat care gi-a dublat aproape suprafala, inglobind deopotrivl douE mari rninoritEli na(ionale, cea maghiartr gi cea german[ din Transilvania. Problematica identittrtii lingvistice devine o problemi publicd, istoriografiei gi lingvisticii gtiinlei lingvigtilor, acuzali in corpore de a se fi scufundat in ,,mocirla cosmopoliti qi formalisfi a gtiinlei burgheze" gi de a se fi dovedit ,,lipsi1i de atasament pentru cauza clasei muncitoare". Ca o urgenp era preznntati necesitatea ca limba str fie epuratl de amprenta ,,claselor exploatatoare" gi transformatd intr-un ,,bun al intregului popor". S-a incercat chiar o sovietizare a vocabularului (cuvinte precum colhoz, pionier, raion, partid eru puternic conotate pozitiv), cu rezultate minore, deoarece, romAnegti cerinduJi-se semioficial str-gi asume sarcina prioritartr de a legitima prin discursul o dati cu dezawarea in 1950 de ctrtre Stalin insugi a doctrinei lui N.I. Marr, s-a renunlat la teritoriilor care constituie statul romanesc concep(ia cd limba ar avea un caracter de clas5. Problemele limbii (in special ale celei literare) gtiinlific,,drepturile istorice" ale rominilor asupra modern. Implica[iile politice ale teoriilor gtiintifice erau in epoctr directe gi nemijlocite, ele contribuind la configurarea unor decizii politice gi diplomatice majore in plan strategic european. De exemplu, in trasarea granilelor cu Ungaria, in cadrul dezbaterilor de la Trianon (1920), diplomalii s-au folosit de hirlile atlasului limgvistic romAn al lui G. Weigand. Tematica romanitElii rominilor, autohtonismului gi a continuitilii lor in spaliul norddanubian a devenit o chestiune politictr gi de stat. Confruntindu-se cu opiniile gi teoriile invi(a(ilor germani, maghiari sau bulgari (ele insele fundamentate pe raliuni politice !), care negau continuitatea romdneasctr in Transilvania, respectiv in Dobrogea, istoricii, lingvigtii, ulterior qi arheologii romini, au renun(at la pozilii nuanlate privitoare la teritoriul de formare a poporului Si limbii romdne, formulate initrial de lingvigti precum profesorul iegean A. Philippide sau cel bucuregtean O. Densusianu (care acordau prioritate zonei sud{anubiene), orientindu-se spre o tezi care afirmtr c[ ,,patria primitivtr" a romAnilor nu poate fi decit vechiul teritoriu al Daciei traiane. Campionul acestei bitElii qtiinlifico-ideologice a fost lingvistul Sextil Pugcariu, primul rector al nou intemeiatei Universittrli din Cluj. Beneficiind de un prcstigiu gtiinlific recrmoscut Ei de un talent organizatoric autoritilile stanrlui in 1948 pe principii comuniste gi pustr ,,in slujba clasei muncitoare", Academia i$i asumfl vechile sarcini, urmtrrite de data aceasta sistematic printr-un cadru institulional nou, qi anume prin au continuat instr sd preocupe comunist. Reorganizattr gi ea intemeierea a trei puternice institute de fapt care pentru cei instruili in vechea gcoald, in fapt majoritatea populaliei adulte, ap5rea ca o adevdratE blasfemie). Pe aceasti bazi,, in l%5, abia instalat la putere, N. Ceauqescu iqi in(iaz5 lunga domnie nationalist-comunisti prin ,,restaurarea" lui d in romdn, printr-un act legislativ care i-a adus multe simpatii. Ca o urgenfi gi o sarcinl publicl majortr este conceputl 9i elaborarea gi publicarea Gramaticii Academiei, lucrare in care a fost angrcnat un grup extins de tineri cercetitori, a cirei primi edilie din 1954 (coord. : A1. Graur, J. Byck, D. Macrea) a fost urmat5 in 1963 de o a doua edilie (coord.: Al. Graur, Mioara Avram, Laura Vasiliu). Ambele edilii au ca referin(i stadiul contemporan al rominei gi imbinl descrierea obiectiv-gtiinlificd cu indicalii de naturl prescriptiv-normativd gi cu recomandf,ri de naturi stilistictr. Referirile ideologice gi citatele din Stalin, Engels gi Gheorghiu-Dej din prefala la edilia I lipsesc in neologismelor in lista de cuvinte, pdstrarea dimensiunii istorice dar cu un accent pus pe limba contemporan5, consolidarea componentei normative prin includerea de indicalii or-toepice gi morfologice. Pini in prezent, dupi aproape 40 de ani, s-au publicat volumele corespunzdtoare literelor M, N, P, R, S, $, T, T, U 9i, pa4ial, V, celelalte volume aflinduse in stadiu avansat de redactare. Anterior, din raliuni ideologice precise linind de cultivarea q rorninei contamporane, tot sub auspiciile Academiei, s-a redacat qi publicat w Diclionar al limbii romdne literare contentporane (4. vol., 1955-1957), precum Si tn Diclionor al linbii ronfine moderne (1958), prototip al DEX-ului (Diclionarul explicativ al lintuii romdne, 1984; ed. a II-a, 1996), cel rnai popular diclionar romdnesc. Na(ional-comunismul ceaugist, cu corolarul sdu, cultul personaliti(ii dictatorului, s-a manifestat in dorneniul studiului linrbii prin incercarea de a transforma pe cercetltori in ,,activiqti ai partidului", intr-un fel cercetlri lingvistice la Bucuregti, Iagi 9i Cluj. de Prin diplomalie 5i cu prelul unor mari propagandiqti care trebuiau perosnalittrli autoritare ale lingvsticii romAnegti (I. Iordan, Al. Graur, Al. Rosetti), reugesc sE convingd autorit5lile comuniste de oportunitatea realiztrrii sub supravegherea gi prin suportul statului a unor proiecte colective dicatatomlui, intre altele gi convingerea acestuia c[ poporul romdn a fost ,,cel mai numeros, mai viteaz gi rnai harnic" dintre toate popoarele. In documente programatice, Ceaugescu le cerea specialigtilor str g[seasc5 cu orice pre[ dovezi Ei argumente pentru ob.sesiile sale ideologice : comporomisuri politice ;i lucrlri qtiinlifice ideologice, de largtr anvergurl, intre care realizarea dicgionarului-tezaur, publicarea atlasului lingvistic romin gi ulterior a atlaselor regionale, a unui mare diclionar toponimic, a pnei istorii academice a limbii romene etc. Incredinlate spre realizare unor colective de tineri cercetitori conduse de specialigti mai in virsti, asemena proiecte erau adesea calificate prin atribute precum .tezaur", ,,lucrEri de interes nalional", ,,monumente culturale gi gtiinlif,rce" etc. Principiul normativ domintr dezbaterile qtiinlifice, cu reverbera(ii consistente in spaliul public (radio, presa cotidiantr gi cea periodictr). .rIl n{- tlrl r-rllltI ffi,"rbffi r'ri r , t rdd6,[ . - '. t J. , ,1. .:, ,]JL," l\{,iEf. ilustreze prin fantasmele ideologice ale dacismul, continuitatea 5i a autohtonisrnul rominilor, prioritdlile protocroniste rom6negti. El insugi a dat exemple, atagind la numele a doutr mari orage ale (trrii denunirea lor antici, t{$fr{,ffiIt#tt{- l'{*lr j no e,r,eii rc $nx1nl[,r utu.r', fr*firrt ii*,*,.r,* *l'rdrt, lrrrlrliniiixfi si . daco-romani (Cluj-Napoca Si Drobeta-Turnu Severin) qi botezind strdzi sau noi cartiere de blocuri cu denumiri ,,evocatoare" precum Dacia, Sar.,il.isegetuza, Decebal, Apulum, funissa, Colwnna. Din fericire, spre deosebire de mul$ dintre colegii lor istorici gi arheologi, care s-au grdbit str inventeze ,dovezi" ilustrind tezele oficiale, cei mai mulli filologi gi-au plstrat cumptrrul gi, menlinindu-se in limitele bunului: lvtu2Eul LlmDll Komane, prrmul rnstitut romen specializar in cercettrri iitoricoJingistice. in statutul acestei institulii se stipulariprevederi exprese de politictr lingvisti'ctr intie care : colec[ionarea de material lexical din toate li mbii, plobLemtr de stat, incepind mai ales din 195g, cind Iorgu Iordan iniliazd o ampld si sistematictr campanie publictr de constie;rizare $r expllcare a gregelilor de Iimbd frecvente, in regiunile locuite de romdni, elaborarea prescripliilor Ei recomandilrilor lingvsitice care sI conducl la definitivarea unificirii rominei scopul elimindrii lor (din l97l existl in Academia Romintr chiar o ,,comisie de problemele.limbii nalionale in ptrturi laigi ale populaliei gi pregitirea de speciilisti romlni in toate domeniil de cercerare htotogice. in acest cadru gi in jurul revisrei intitullte simbolic- !n general pur lingvstice (eufoirie, literare, trezirea 5i stimularea interesului oentru cultirarc a limbii"). Criteriile de apreciere sint normd literartr, uzul general etc.), factorul politic joactr treptal un rol neglijabil, cu unele exieplii, ca in programatic,,Dacoromania', pugcariu a alctrtuit puternic colectiv de ralorogi cercettrtori, cu ul ajutorul cdrora a.iniliat gi realizat lpariial) lucrarr colectlve importante in domenii de cercetare reclamate de priorittrlile politice : atlasul lingvistic romin, foponimia romdneasctr gi etimologia limbii romirie. pugcariu este de in l!29 gi'supus dezbaterii angrcnaii aprgapc toli lingvigtii romini ai epocii, unii dintre ei consacrind chiar cea mai hare parte a activittrlii lor de cercetare unor chestiuni teoretice sau practice de ,,cultirare a limbii.. Chestiunea ortografiei este rrluattr in l95l priryr-o dezbaterr publicI ini(iattr de Al. Graur gi E. Perovici, care argumenteazl necesiutea simp.lifrctrrii scrierii. Mi cul di cyiorur orto grafi c din 1953 (retiplrit ulterior de mai mulrc dri cu titluri rnodillcate pind la forma deveniti standard din 19CI: Irulreptar ortografic, ornepic Ei de generalizarea lui d in interiorul cuvinteioi. teritoriul de formare a poporului $i limbii romAne a..clptrtat .un caracter ofi cial. Rtrspindittr prin gcoalE inclusiv in epoca comunisti, iceasttr teorie este acceptattr azi de cvasiunanimitatea rominilor ca o axiomtr. 6. Perioada comunisttr. hoblemele limbii intre iulerna(ionalismul proletar gi ideotogia national+omunisti pnttctualie) reprezint[ sovietic, problemele limbii in prdblemtr de stat. sus(intrtori ca o victorie a noului, ieforrni a Refonna ortograficd a fosr resim[ittr de rnulli intclecruali $l de o partc a populaliei ca un atentat la specificul na(ional qi o irrcercare de ,,rusificarc., invitrdmintului din 1948 a insentnat un recul putemic al calitdlii in problemele culrurii. insotit de o ideologizare masivh. Considerattr, conform ,,vulgatei" 5tiintifice sovietice (N.I. Marr) o componenttr centraltr a,,suprastruchrrii.., limba trebuia supravegheati gi transformattr conform ,,nrirelelor idealuri ale socialismului pi comunisrnului". In publicalia Cutn vorbirn, interneiati in 1949, in scopul expies de a orienta constiinta publich in problemele'lirnbii, se milira de exemplu pentru ,,controlul maselor.. asupra 9-- a importante rem iniscenge etimologiste. Leeiferat printr-o hor^irire a Consiliului ddMiniqtrf noul cod ortografic a fost impus cu rapiditaG in toate domeniile vielii sociale (gcoalE,'presE, edituri, dorneniul plblic etc.). prezentati de inifatori gi cucerirca completE a puterii politice, noul regiln comunlst a transformat, in parte duptr model propagandei politice o consoiidaie principiului fonetic, eliminindu-se cele mai Incepind mai ales cu 1948, odattr cu : sau .,,slavipare" a linrbii (rcctc a grafiei) rornAnegti. In sperial elirnirurc.a lui r?, inj-ocuit in toate poziIiile prin cglggpgql) i a fost sinrlittr (qi ca o reverenli th1tr de vechca grafic chirilictr (datorit5 asemtrntrrii cu slovcle chiiilice corespunzltoare) gi o incercare de anulare a rapetului sirnbolic la latinitatea lirnbii ronrdrrc qi, implicit la romanitatea romdnilor (etnonintui romhn deriwtele sale unnau d x, scrie ronin, _ i * *tEit$fr edi[ia a II-a, care reprezinttr o varianttr mai ampltr, mai detaliati gi mai bogatd in exemple, ca qi in prescriplii normative. Deqi nu a iosi consfinlittr printr-un acr legislariv, gi degi a fost frecvent criticaE de speciili5ti in chesiiuni de detaliu, aceast^d a II-a idilie a devenit un fel de reper obligatoriu al,,gramaticii tradilionale;., c.ea literartr (,,Contemporanul.,,,Gaieta uneori cu caracter polemic, in care sint Asumate yltgrior gi de ,,gcolile lingvistice,, de la Bugurq$j Ei Iagi, teoria lui Pu{cariu despre llefyf:ir{r.{, punct- de referinltr (semi-)oficial- penrru monografic sau de popularizare, se publictr din abundenfi intervenlii publicistice, anicole, studii impryunl cu concesiiile erim6logist:htiniste cele mai importante, fonnele sunt, silntem, sunteyi Si tii manualele qcolare, indreptar pentru chestiuni de tormulare corecttr in domeniul sintactic Ai al literartr",,,Romdnia liteiartr..,,,Luciafirul.. 9r9.) 9i cea coridiantr (,,Scinteia", ,,Romdnia liberd"), in numeroase volume cu caracter publice,,apoi intr-un indreitar'Si uocrOutni oltogrgfic_, redactat in l93Z impreuntr cu clasici.stul Th. Naum (ed. a V-;, 1946), p$cariu impune definitiv principiui fonerii, 'rr*t cazut cuvlntulut tovara{, aprecial. de unii Iingvigri, din oporrunism-gi lichelism politic, drept ,,semn al noilor relalii sociate, fiind pus ili contrast cu dotnn, senrn al vechilor rinduieli" (V. Iancu). L-a radio (ulterior qi la releviziune), in presa de specialitate (,,Limba romintr'.), fn asemena cel care i5i asum[ sarcina definitivdrii ortografiei. Mai intii intr-un proiect prezentat Academiei Romine ril!-t!-!r ds uulcsuvlutlu sutnllnce, au prollat oe valul idcologic favorabil pentru a iealiza qi putlica lucrlri de real interes gtiin(ific, curn sint atlasele lingvistice pe regiuni (Munrenia gi Dobrogea, Oltenia, Baiat, Transilvania, preocuptrrile pentru,,corectitudinea.. exprim5rii scrise gi orale de vin o veritabiltr formelor, 9i referinltr pentru cercetltori. in deceniile care au urmat, studiul sistematic al gramaticii a produs o bogattr pleiadd de specialigti, universitari sau cerietdtori de profesie, care au publicat gramatici mai mult sau mai.pu1in- personale, nrulte autodefinite,,pentru toti", ,,de baztr", ,,elementari., etc.'Ca o particularitate a invtrllnrintului romAnesc din epoca comunisttr, men(inuttr qi in perioada actualtr, este introducerea gramaticii limbii na(ionale ca.principal obiect de studiu in gcoala primarl gi in ciclul gimnazial, ca gi miterie obligatorie la examenele de maturiiate gi de bacalaureat. In ultimii 50-60 de ani piala a fost suprasaturati de o imenstr cantitate-de lucrtrri care se adreseaztr diferitelor paliere ale tineretului studios, continind e'xplicatii exercilii. gramaricale de-diferite si iipuri. in compara[ie cu alte 1Eri, in Rominia cunoagterea gramaticii teorerice este larg rispinditE, ihiar dacl practica concreti a scrisului nu este suficient exersatl in gcoala de toate nivelurile. De intcresul regimului comunist de a se legitima pe rdrimul studiului gi al cercetdrii lirnbii nalionale a profitat din plin lexicografia. In cadrul unor colective de icxicografi"de la Bucuregti, lagi Ei Ctuj (aproi.30 de cercetitori), dedica{i exclusiv acestui proiect, in 1965 se rciau, sub auspiciile -tczaur..Academiei, lucrtrrilc la ,,diclionarul al limbii mrrranc (DLR). In scopul l'inalizirii intresii scrii, s-a hottrrit continuarea cu litera M, aco-lo undc Iucrul lusese plrdsit de cchipa lui S. ['rrgcariu in 1949, degi noua conceplie lt'clacliorrald prevedea inovalii precum : o tratare mult mai extinsI a articolelor lexicografice, pe baza unui material documentar mult tnai vast, acceptarea largd a ,nutr.{ 2- u, /r Maramureg, Moldova gi Bucovina). Ftrrtr succei au rtrmas gi incerciri de a interveni in dinamica normei vorbirii, cum a fost celebrul decret sernnat de Ceaugescu la inceputul anilor 'g0, prin care se interzicea intrebuiirlarea ca formuli de adresare a lui domnule gi generalizarea lui twaqds, ca semn aI ,,triumfului socialismului.,. In- Basarabia postbelicE, incorporatd din -^ . 1944 in imperiul sovietic, represiunea sdlbatictr la care a fost supusE popJlalia romineasci majoritati (deposedarea de, bunuri, dislocdri de populalie, _deportlri in mas[)^ a avut o componenttr lingvistici importantd. in aplicarea politicii staliniste de ileznalionalizare a popoarelor in vederea credrii ,,poporului sovietic unic", au fost ?ntreprinse-masive gi sistematice mdsuri de schimbare artificiall a specificitdlii limbii romAne gi de incurajare cu orice prel a regionalismului gi localisnrului. Rupli de conalironalii lor de dincolo de prur printr-o granip etan$tr in ciuda ,,fri1ietI1ii romdno-sovietice', moldovenii au fost declarili un popor diferit de romdni iar graiul lor, numit ,,limba moldoveneasctr", degi menlinut lirnbtr oficialtr altrturi de rustr, a fost siitematic gi programaric rnarginalizat, nemaifiind intrebuintat decit ca ,,limbI de conversatie'., in special de cdtre persoanele mai pulin initruite. Treptat, intrebuinlarea masivd a'limbii ruse in invd{imint, culturtr, viala publictr, a ftrcut ca romina literarl str fie inlocuitl in uz printr-un idiom artificial, o combinage de grai popular (se recomandau fonetisme precurn inchiderea vocalelor fi,nale, palatalizarea labialelor) gi un lexic profund rusificat, prin inlocuirea neologismelor latino-romanicd, de multi vrerne adaptoptate de uzul general, prin corespondente ruse|,ti (zavod in loc de tizind, tetrad, in loc de caiet, carandaE, in loc de creion, aptecd in loc de farnacie etc.). ftnpunerea irr scriere a alfabetului rusesc avea acel-agi scop al $tergerii identitetii romanice a,,linibii moldovenegti". Rezultatul acestei politici fgresive de 5tergere a memoriei lingvistice a fost aparilia unui tip uman denurnit mai tirziu, dupd ciderea comunismului, nnncurt, care se recunoa$te drept ,,moldovan", dar vorbitor de limba rusi gi rnilirant inflexibil irnpotriva apropierii de RomAnla. Eugen MUNTEANU Revista rom nd t-- 7. Perioada postcomunisti. Sl6birea autorit[(ii institufionale in problemele cultivilrii gi normlrii limbii Pr[bugirea sistemului comunist in 1989 a condus in Ronrinia la o crizl de autoritate qi in domeniul atit de strict controlat gi supravegheat al planificdrii lingvistice din epoca matca nalional[ normali", duPE "paranteza" comunisti. Cici, argumentau iniliatorii, reglementlrile din 19"53 au fost impuse de ocupannrl sovietic gi au ar,'ut drept scop $tergerea identitSlii nalionalc rom6negti prin "sovietizarea" gi "rusificarea" lirnbii (de fapt: a ortografiei). Din reavoin(i, inculturi lingvistici sau oportunistn legislativ (parlamentul romAn a evltat votarea unei legi in acest sens, guvernul s-a declarat de asemena ncutru) cele doui noi reguli ortografice au fost aplicate inconsecvent gi haotic doar de uucle edituri sau ziare, pind chtd Academia a si le irnpunX in propriile institutii (centre de cercetare, reugit politic, acadernicienii au ignorat publicalii,^edituri), in gcoalS (prin argumentele de bun siml ale colegilor lor lingvigti, care aritau cI cei aproape patruzeci de ani scurgi de la reforma armat[ (datoritl mentalit[1ilor Ministerul Inv[limintului), Biserictr 5i conservativ-na(ionaliste dominante in etc.), interpreta[i instinctiv ca mirci de prestigiu^gi de aparteneniir la clasa suprapusl. In acest context, reacliile consewatoare nu au intirziat sI apar5. Uu caz sinrptomatic de manipulare populisti in scopul cigtigirii de capital sirnbolic gi politic il reprezinti ac(iunea solitari a G. Pruteanu, frlolog de fonnalie, care i5i cigtigase o oarecare popularitatc printr-un lung $ir de emisiuni de "cultivarca linrbii" la televiziunea nationali pe la slirSitul anilor '90. Acest politician vcrsatil sovietice pentru a masca identitatea lingvisticl dintre a$a-zisa "lirnbl moldoveneascf," 6i limba rorndnl) s-a finaiizat prin declararta limbii romine ca lirnbi dc stat a Republicii Moldora. Aceasti "victr,rrie" a curetrtului national romdn a cunoscut un recul incepind cu anul 2001, cind puterea in stat a fost cuceritf, de fo4ele politice nostalgic-conruniste. Sprijinindu-se in special pe popula{ia rusofonl nrinoritari (dar privilegiatl din punct de vedere econornic), noua putere de comunistl. Nemaifiind sus{inuti de autoritatea absoluti a statului totalitar, vtuflfi Academia Romdn[ qi-a pierdut rolul de "legislator" necontestat in problemele intrebuin{Erii curente a limbii natrionale, conceptele inseSi de "vorbire ingrijit[" $i "respectarea normei literare" in tiplrituri gi-au pierdut din conotatiile de obligativitate gi prestigiu. Mogtenind de la regimul anterior o majoritate tehnic-inginereasci 9i o mentalitate deopotrivi conservatoare 5i opornrnisti a membrilor ei, Academia aceste institutii) Si pozitive asupra desfdgurlrii nonnalc televiziune de stat). Aceasttr sinra(ic qi Romini a incercat sl-gi recigtige prestigiul gi autoritatea simbolicl in chestiunile limbii printr-o iniliativl autocenzurl, explozia llIt precedent a presci scrise qi a nrediilor audiovizuale (zeci dc posturi de radio gi televiziune noi) a condus la sllbirea qi chiar, in unele cazuri, disolulia academici prin care se preconiza douf, noi reguli ortografice: scrierea prin grafemul d a vocalei rom6negti rtotate incepird cu 1953 prin i qi introducerea fonnei ,runl in loc de sizr (pers. I sing. gi a III-a p[. a verbului af;. Lipsne de "simplui nonnativ" al utilizatorilor In intrebuintarea curenti a lirnbii qi-au limbii romdne literare. flcut loc, nu doar in stilul colocvial 9i "neingrijit", ci chiar in spaliul public (parlamettt, televiziune, $i $tiintificl (misura a fost luatd de altfel irnpotrira avizului filologilor, care au radio, ziare) elemente argotice 5i de jargon, pe de o parte, ;i numeroase imprumuturi spontane gi, adesea, intr-o formi neadaptat[, din limbiler str6ine, in special din englez6. Se o ampl6 dezbatere publicl incercind sI impiedice aceastd, in declan5at 9i "diversiune demagogicl patriotardS" (M. Avram), ambele inova[ii ortografice au fost investite de initiatori cu o mare incErclturi simbolicl, intr-un dublu sens: pe de o parte, ele ar sugera grafic o dati in pe de limbii romine relativ haos ortogral'ic va sl'ir$i probabil pritt instaurarca ultui Libcrratea de cxprcsie absolutfi, abolirea orictrrei lonttc de cenzurtr 9i unanim de comunitatea gtiinlificd, academicienii au votat o rezolulie opinia lor, "pseudorefortni" clc profesionalc. ini(iatira pregedintelui lor, fost stitp al regimului comunist, un tehnocrat cu veleitlli filosofice contestat aproape i institutiilor culturale ale statului (administralia public[, muzce, conscns si acccptarca noiktr rcguli la toate nivelurilc rii stralurilc socict- anacronictr, contrapqoductivi, costisitoare gi dEunitoare. ln 1991. la o reall fundatnentare istorici in majoritatea din 1953 au constituit singura perioadi de stabilitate din istoria ortografiei romAnegti moderne, cu efecte foarte face simtit chiar un fel ehciente a culturii scrise. Fapt este cd, emise de o institulie cu o proastl reputatie in largi sfere ale intelectualiUtii, in special a celei de "mirnetisrn'' social-politic, prin care nrembri ai noii clase politice gi ai noii burgezii (adesea cu o educaJie aproximativd gi lacunar[), adoPti terrneni gi expresii "la modi" (menrbru al Senatului din partea partidului la ptrtcrc, duPtr ce in lcgislatura trecut[ rcprezentase itr parlarncnt actuala opozilic!) a iniliat irr parlarrtcrtt in anul 2002 "legea Prutcanu" dcstinattr "str apcre" limba rourintr clc asaltuI vcnit din partea lirnbilor strtrinc, ilt spccial a lirnbii englczc. Fonnil anacronicir de purisln lingvistic cu corrotltii ultrana(ionaliste, primitE de populalic cu umor gi detagare, iar de specialigti la Chitinlu incearcl, in pofida protestelor populare, str reintroducd lirnba rusl ca limbl ollciall, alefuri de limba rorn6n5. Chestiunea lingvisticl a dcvenit o tenrl centralh a confruntlrii politice intre fortele pro-rornAnegti gi pro-curopene, coagulate in jurul ideii idontitltii lirgvistce dintre rorninl Si Leza rrccesitilii istorice a aga-nunrita "lirnb[ moldoveneascl", pc de o pane, 5i fo4cle pro-ruse5ti Ei anti-romene$ti, care incearci sE impul cu neincredere, aceastl iniliativi particularismului statal 9i lingvistic traducerea in limba romAni a numelor (teama de a nu-l supdra pe "fratele mai rnare" de la Moscora, in perioada legislativl prevede, intre altele, striine (produse, firme, organizalii etc.) gi a materialului de reclamd comerciald; sint prevlzute antenzi bEnegti in caz de incllcare a legii. O situalie specialI este de menlionat in fosta Republicd Sovietic6 Moldoveneascf, , Revigorarea migclrii nalionale $i rena$terea identitElii rornAnegti a celei mai mari populalia rorndnolbnI moldovenesc.Din raliuni politice comunistd, exigen[ele "integrlrii europene" dupi clderea comunismului) guvernele rorndnegti au rnanifestat in ultimii 60 de ani in mod constant re{inere $i neirnplicare fatl de "bitilia pentru limb5" purtatd de conationalii de dincole de Prut. p[4i a din aceslei provincii (astizi stat independent.l s-a contura{ in jurul aga-nuntitei "bitilii pentru limbE gi grafie" (I. Dutneniuc si D. Mitca5). Procesul inceput prin adoptarea glotonimului limba rom1nd gi inlocuirea prin grafia latind curentl in RomAnia a alfabetului "rusomoldovenesc" (inventat in scoPuri * Eugen MUNTEANU Acest articol reprezinlf, forma prescutatl a capitolului sprachplanuttg, Sprachlenkung und institutionalisierte Sprachpflege : Rumlnisclt, redactat pentru lucrarea Gerlrard Ernst/ Martin-Dietriclt Glessgen/ Christian Schntitt/ Wolfgang Schweickard {edit.), Ronranisclte Sprachgeschichte. Ein internationales Hand- buch zur geschichte der rotnattiscltert